vin sarbatorile...

Frunzele.. nu mai sunt nici pe trotuar.
Fularele incep sa apara iar,
E clar, iarna`i aproape sa vina.
Atat de mult asteptata de copii,
Mai putin de parinti si soferi,
Zapada are`n plan sa apara si ea iar.
Hmm, sarbatori… Mosi-caouri, HeHe.
Miros de brad amestecat cu aroma de colinde,
Si peste ele un mic proaspat val de fulgi de nea,
Inconjurate de mici si multe beculete colorate…
Cu toate astea…parca imi este frica.
Cum va mai fii Craciunul anul acesta?
Pana la urma, ce este Craciunul?
La TV, nu vezi decat cumparaturi:
Mancare fel de fel, bauturi aromate,cadouri scumpe…
Cam asta a ajuns azi Craciunul. Am uitat esenta
Mai nou cumparam decat ieselea frumos impodobita si ea,
Dar uitam elementul principal, micul prunc sfant din ea.
O noapte atat de linistita, ici colo cate un fulg de nea, undeva
Departe`ntr`o iesle,
S`a nascut El, Pruncul Isus, cel care`l sarbatorim de fapt de Craciun…
Mi`e dor de un Craciun cu familia si ceva prieteni buni, stand adunati
In jurul sobei sau micului bradut impodobit si el de sarbatoare,
Plin de lumini pline de viata,
Stand mancand mandarine si aducandu`ne aminte de atatea intamplari…
In surdina se aud linistitele colinde,
Pe fereastra fulgii`s rataciti…
Parca lin toate`ncearca sa ne sopteasca:
Si azi, undeva departe, intro`iesle dar si`n inima ta, s`a nascut El,
Cea mai mare Stea.

Sa ne auzim cu colinde mai de Craciun`:-)

O frunza purtata de vant

Ploua. E intuneric. Si este atata liniste in goliciunea de afara.
Incat poti auzi cum si cea mai marunta picatura de ploaie se sfarama lovindu`se grabnic de asfalt.
Pana ce si frunzele au parasit casuta lor, lasand copacii sa fie nimic mai mult decat niste umbre ascutite.
Nici atat vorbita luna, nu mai are puterea de a alunga norii si a ne lumina,
Parca traiesc o viata ce se`aseamana cu natura…
Dar parca prea des ofilita…trista…si ratacita printre frunze purtate de vant.
Prea m`am departat de Tine Doamne,
Si se vede atat de bine.
Numai ratacit si eu pin lacrimi in loc de zambete de lumina
Atat de ratacit ca si cuvintele`mi acum fug, luate de vant, purtate undeva afara,
Si ele cazand ca stropii de ploaie
Undeva in toamna goala , sunt doar o frunza purtata de vant.

cioburi

Tineai in mana o cana,
s`a spart.
de indiferenta
Sau de prea multa grija.

priveste`ti palmele,
sunt pline de sange.
Eu imi aduc cioburile
si ma inchidIn alta vitrina.

uratul

Când vorbim de urât, ne gândim la lucruri imposibile de privit sau de abordat, cel puţin din punctul nostru de vedere. Asta pentru că urâtul nostru nu e urâtul vostru. Frumoasa mea nu e frumoasa ta.Ce e urât, de obicei e fie ascuns fie acoperit. Sau pe cât se poate i se interzice existenta. Discuţiile despre urât conţin grimase, pahare oprite în dreptul gurii, priviri fixe şi ochi măriţi. Prietena ta este urâtă...dar tu nu crezi asta pentru că de aia e prietena ta, e frumoasă. Oricum. De unde a venit urâtul şi care este judecata pe baza căruia urâtului i se pune verdictul de imposibil sau de evitat de privit ? De ce e urâtul urât ? Revenim, la începutul şi finalul postului acesta, la celebra şi banala de-acum teorie...totul este relativ.
de pe tastele luichaos_and_smiles
www.inethos.blogspot.com

plecat...

am plecat sa ma reculeg.

daca apar inainte sa vin inapoi,

spuneti`mi sa iau loc

si sa astept pana ma intorc...

vesti proaste

se pare ca un timp voi lua o pauza de la scris tocmai cand eram in 'putere':))

mi`am rupt mana...

si nu... chiar va rog, fara cum , in ce fel, si restul intrebariilor...

ideea e simpla: `pentru ca pot`

ne auzim...